OBIECTIVE

Când urşii se hrănesc la gunoaie se întâmplă, în multe cazuri, să consume resturile cu tot cu ambalaj (exemplu: în 2005, o ursoaică care avea patru pui a murit datorită ocluziei intestinale). Existenţa deşeurilor menajere ușor accesibile, a determinat formarea unui comportament deviant al urşilor, astfel s-a constatat că în aceste zone critice s-a redus perioada somnului de iarnă, existând urşi care frecventează locurile de colectare a gunoaielor toată iarna.

Monitorizarea exemplarelor care frecventează zonele de depozitare a gunoaielor a arătat că cele mai multe exemplare sunt femele cu pui. Aceştia din urmă învaţă automat comportamentul mamei şi în anii următori se reîntorc la periferie cu progeniturile lor. De asemenea, observaţiile noastre au scos în evidenţă faptul că o parte din exemplarele care frecventează aceste zone au descendenţă comună.

Cu toate că legislaţia din domeniul silvic prevede sancţiuni pentru pătrunderea în fond forestier a persoanelor neautorizate, utilizarea vehiculelor motorizate este o modalitate de agrement din ce în ce mai căutată.

În perioada de vară stânele situate în zona submontană şi montană generează un număr ridicat de conflicte om-urs. Atacul ursului asupra efectivelor de animale domestice poate duce la vătămarea omului sau a ursului. Pe fondul existenţei unor lacune ale cadrului legislativ şi ale sistemului de compensare a pagubelor, omul încearcă să își protejeze bunurile. De asemenea, păşunatul în fond forestier şi folosirea câinilor de pază necompetitivi constituie o altă cauză a numărului mare de pierderi înregistrate în rândul efectivelor de animale domestice. Cele mai frecvente metode de braconare a exemplarelor de urs sunt utilizarea laţurilor montate în arbori sau pe sol, otrăvirea prin impregnarea carcaselor de oaie cu substanţe chimice sau extracte vegetale toxice, împuşcare, etc. Aceleaşi metode de braconare sunt folosite şi în cazul conflictelor apărute în livezi şi stupine, amploarea acestora fiind mai redusă. Frecvenţa acestor cazuri este mai mare în perioada de vară-toamnă.

Aplicarea în ultimele decenii a tratamentelor silviculturale care promovează speciile de umbră şi limitează tăierile rase a dus la diminuarea directă şi indirectă a ofertei trofice pentru ursul brun. Astfel prin tăieri izolate de arbori cu diamentre mari sau prin tăieri în ochiuri mici (suprafaţa mai mică de 0.5 ha) sunt promovate doar speciile forestiere de umbră, instalarea celorlalte specii de lumină, erbacee, arbustive (Vaccinium sp., Rubus sp., Sambucus nigra, etc.) şi arborescente (Corylus avellana, Sorbus aucuparia, Prunus sp., Salix sp.) care fac parte din dieta ursului este doar sporadică.

Pe lângă acţiunea directă (limitarea ofertei trofice) pe care o are asupra ursului brun aplicarea tratamentelor silviculturale conform normelor silvice actuale are şi impact negativ indirect prin reducerea ofertei trofice pentru populaţiile de ungulate [Cerb (Cervus elaphus), Căprior (Capreollus capreollus), Mistreț (Sus scrofa)].

Managementul insuficient al suprafeţelor special destinate hranei vânatului contribuie la diminuarea ofertei trofice pentru populaţia de urs brun din zona de studiu şi conduc la creşterea conflictelor om urs prin mutarea locurilor de hrănire în apropierea zonelor antropice (ferme de animale, livezi, culturi agricole etc.).

Astfel prin lipsa lucrărilor de îngrijire a suprafeţelor de hrană pentru vânat şi prin axarea doar asupra asigurării hranei populaţiilor de ungulate se pierd surse importante de hrană pentru urs nu numai din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de vedere calitativ cu precădere sub raportul diversităţii.

De la elaborarea planului de management, România a cunoscut o dezvoltare explozivă a infrastructurii.
Casele de vacanță s-au înmulțit, la fel si numărul de autovehicole de teren, motociclete, ATV-uri, și sănii cu motor.

În anumite zone, s-au intensificat lucrările agricole și/sau a crescut numărul de animale domestice, având efecte nedorite asupra activității de pășunat în arealul ursului (animale domestice ajung să pască de multe ori în pădure).

Se urmărește includerea în planul de management a măsurilor necesare reducerii impactului amenințărilor nou apărute și adaptarea acestuia la situația actuală.

În aria proiectului mulți dintre fermieri au o atitudine negativă cu privire la urs, din cauza conflictelor pe care acesta le poate genera. Comunitățile locale din zonele rurale sunt foarte puţin informate cu privire la statutul conservativ al ursului şi la beneficiile conservării naturii în general.